Definiție

Tutoriatul între egali este o formă de învățare prin cooperare, în perechi sau în triade care presupune tipare clare de interacțiune; este o formă de învățare între egali, ce presupune ca un elev să îl învețe pe un altul care are un nivel academic mai scăzut sau o vârstă mai mică.

Descriere

Tutoriatul între egali reprezintă o metodă de învățare prin cooperare bazată pe crearea de perechi de elevi având un singur obiectiv comun cunoscut și împărtășit, ce trebuie realizat într-un cadru relațional planificat de profesor. Tutoriatul între egali are mai multe forme: strategii de învățare asistată între egali, tutoriatul între elevi de aceeași vârstă și tutoriatul reciproc între egali. Deși această intervenție este numită prin apelul la cuvântul ”egal”, vorbim totuși de o relație asimetrică, în care unul din elevi are rol de formator – cu notabila excepție a tutoriatului reciproc, unde funcția de formator se transferă la ambii elevi (dar și aici, în fiecare moment specific, unul dintre cei 2 este formator).

Eficiență

Au fost identificate două categorii majore de influență a tutoriatului între egali în context școlar: (a) elevii tutori implicați servesc ca profesori naturali pentru a stimula dezvoltarea cognitivă, și (b) elevii tutori contribuie la o mai bună orientare către sarcini și persistență în atingerea obiectivelor. Baza ambelor efecte sunt interacțiunile sociale din cadrul acestui tip de tutoriat, iar valoarea interacțiunilor sociale pentru dezvoltarea cognitivă a elevilor este recunoscută masiv în științele educației.

Avantajele deosebite ale tutoriatului între egali, demonstrate de studii, constau în faptul că: (a) grupurile de elevi pot opera la diferite niveluri ale curriculumului, folosind diferite procedee care răspund nevoilor lor și care sunt înțelese de colegii lor de aceeași vârstă; (b) elevii primesc mentorat unu-la-unu cu feedback corectiv, (c) implicarea elevilor care beneficiază de acest tip de tutoriat crește masiv față de formatul clasic al orelor de predare, (d) tutorii de la egal la egal sunt percepuți a fi mai apropiați și mai răbdători în oferirea de sprijin instructiv decât unii profesori, (e) competențele școlare, cele sociale și cele comportamentale sunt formate toate în același timp, (f) elevii cu dizabilități se adaptează mai ușor la curriculum-ul de învățământ general atunci când primesc acest tip de tutoriat, (g) acest tip de intervenție are efect pozitiv pentru elevii care au dificultăți de învățare la o materie, (h) atât profesorii cât și elevii au o percepție favorabilă despre acest tip de intervenție și (i) costurile și resursele necesare pentru o implementare eficientă sunt extrem de rezonabile.

Un beneficiu secundar al acestui tip de intervenție se referă la o un reglaj metacognitiv mai bun și la conștientizare mai ridicată a elevilor care beneficiază de acest tip de tutoriat, cu privire la propriile strategii de învățare, la importanța reglării volumului de muncă necesar și la valoarea pe care o are evaluarea sarcinilor, obiectivelor și abilităților personale.
Efecte benefice se constată inclusiv asupra elevului formator. Tutorii dezvoltă niveluri mai ridicate de maturitate și de leadership, precum și o preocupare mai profundă pentru ceilalți, de asemenea își și îmbunătățesc propriile performanțe școlare. Mai mult decât atât, tutorii implicați în acest tip de intervenție au un sentiment sporit de valoare personală, un sentiment de împlinire, pentru că ajută alte persoane să învețe.

Dovezi științifice

Rezultatele meta-analizelor arată că beneficiile cele mai mari în acest tip de intervenție le au elevii care sunt implicați într-un program de tutoriat reciproc cu colegi de aceeași vârstă și nu între colegi de vârste diferite. De asemenea, rezultatele au arătat că acest tip de intervenție duce la o îmbunătățire relevantă a cunoștințelor de matematică, facilitând dezvoltarea a trei tipuri de abilități: (1) exprimarea mai facilă a conceptelor matematice, (2) înțelegerea ecuațiilor matematice și (3) înțelegerea raționamentelor matematice. 

Alte cercetări au arătat că elevii cu risc crescut de corigențe sau repetenție care sunt implicați în programe de tutoriat pregătite și supravegheate, beneficiază de creșteri ale notelor școlare, de îmbunătățiri ale competențelor de citire, matematică, scriere, comunicare, de creșteri în nivelul de înțelegere a citirii, de îmbunătățiri ale capacității de a identifica obiective pe termen lung și de creșteri în încrederea în sine și în aptitudinile interpersonale.

Rezultatele arată de asemenea că în cazul elevilor cu rezultate bune și care vizează învățarea la nivel înalt, acest tip de intervenție are rezultate moderate. De asemenea, efectul acestor intervenții pare să scadă odată cu vârsta elevilor, cu efecte mult reduse la elevii de liceu și efecte nule la studenți.

Trebuie să remarcăm totuși ca limitare serioasă a studiilor, că dovezile actuale privind eficiența tutoriatului între egali nu sunt suficiente, de vreme ce majoritatea experimentelor sunt limitate fie la populații de copii de nivel primar sau gimnazial, fie la studenți la psihologie. Este nevoie de mai multe studii empirice serioase în acest domeniu înainte de a putea trage concluzii finale.

Costuri

Pentru o instruire adecvată a elevilor care preiau rolul de tutori – instruire care este critică pentru un impact semnificativ al intervenției – pot fi gândite kituri de instruire, care împreună cu perioada de instruire poartă un cost suplimentar de 10-40 Euro/elev. Formări față în față mai extensive pot avea costuri de 100-300 Euro/elev.

Scalabilitate

Intervenția este complet si perfect scalabilă fără resurse financiare deosebite. Intervenția poate fi aplicată la întreaga populație de elevi cel puțin de nivel primar și gimnazial (acolo unde s-au constat evidențe științifice privind eficiența) fără investiții suplimentare (dincolo de cele legate de intervenția efectivă).

Ușurința implementării

Intervenția prin tutoriat între egali este implementabilă cu relativă ușurință. Presupune: (a) pregătirea anterioară a elevilor tutori; (b) sesiuni săptămânale încorporate în structurarea curriculumului și în organizarea clasei; (c) interacțiune structurată și centrată pe sarcini în diade; și (d) sprijinul și îndrumarea profesorilor în aplicarea strategiilor oferite de tutore.

Diverse

(a)   În mod interesant, programele de tutoriat între egali de scurtă durată (mai puțin de 4 săptămâni) produc un câștig la fel de mare sau chiar mai mare ca cele de lungă durată (19-36 de săptămâni). Timpul de derulare este cu siguranță critic în acest tip de intervenție, iar proiectarea unei intervenții de acest tip trebuie să acorde o atenție deosebită timpului alocat și să nu se considere din start că un program de durată mai lungă este automat mai eficient decât unul mai scurt.

(b)   Învățarea de la egal la egal pune accent pe conținutul învățării – interacțiunea fără conținut duce la eșec. O intervenție de tutoriat între egali poate varia în cel puțin 10 dimensiuni: 
  1.     Conținutul curriculumului – care poate fi orientat spre cunoștințe, spre abilități, sau spre ambele. 
  2.     Constelația – unele programe funcționează cu un tutore care lucrează cu un grup de elevi novici, unde dimensiunea grupului poate varia de la doi la treizeci de elevi; mai puțin tradițional, dar mai eficient, este ca îndrumarea să se desfășoare în perechi (diade). 
  3.     Anii de studiu – tutorii și elevii novici pot fi din aceiași ani de studiu sau din ani diferiți, tutorii fiind în acest ultim caz mai mari.
  4.     Abilitatea – în timp ce multe programe funcționează pe bază de abilități încrucișate (chiar dacă elevii au aceeași vârstă), există un interes tot mai mare pentru instruirea reciprocă în aceiași abilitate. 
  5.     Continuitatea rolului – rolul de tutore poate fi constant în îndrumarea acelorași elevi, însă rolul tutorelui nu trebuie să fie permanent; schimbarea programatică a rolurilor la momentele strategice (bazată pe reciprocitate) poate avea avantajul de a aduce noutate și de a stimula încrederea în sine, atunci când unii participanți devin tutori. 
  6.     Locul de desfășurare – intervenția poate fi desfășurată în clasă sau în afara programului școlar, în alte locații decât școala;
  7.     Timpul – programul de tutoriat poate fi programat în timpul orelor de la școală, în afara acestuia sau se poate desfășura în ambele situații. 
  8.     Caracteristicile elevilor novici – intervențiile pot fi îndreptate către un subgrup țintă cu o caracteristică sau nevoie comună.
  9.     Caracteristicile tutorilor – ipoteza tradițională a fost aceea că tutorii ar trebui să fie „cei mai buni elevi”; cu toate acestea, diferențele foarte mari în capacitate se pot dovedi sub-stimulatoare pentru tutore.
  10.  Obiective – intervențiile pot viza câștiguri intelectuale, realizări educaționale formale, câștiguri afective, câștiguri sociale și de imagine personală. 

(c)   Nu trebuie uitat că tutorii nu sunt de fapt profesioniști, ci pot fi considerați doar niște novici cu ceva mai multe cunoștințe și abilități comparativ cu elevii pe care îi tutorează. Este o supra-simplificare să ne imaginăm că tutoriatul între egali este o abordare în care un copil îl instruiește pe un altul într-un domeniu în care primul este expert și al doilea este novice. Nu toți tutorii sunt experți, de aceea monitorizarea tutorilor este puternic recomandată.

(d)   Tutoriatul între egali, deși nu exclude complet intervenția profesorului în proces, eliberează totuși profesorul de timpul și stresul asociat cu monitorizarea unui grup mare simultan și îl degrevează de sarcini de rutină. 

Bibliografie relevantă

Griffin, M. M., & Griffin, B. W. (1998). An investigation of the effects of reciprocal peer tutoring on achievement, self-efficacy, and test anxiety. Contemporary Educational Psychology, 23, 298-311.

Hilde, V. K. & Verhaeghe  J. P. (2005). Effects of Explicit Reading Strategies Instruction and Peer Tutoring on Second and Fifth Graders' Reading Comprehension and Self-Efficacy Perceptions, The Journal of Experimental Education, 73, 291-329.

Leung, K.C. (2015). Preliminary Empirical Model of Crucial Determinants of Best Practice for Peer Tutoring on Academic Achievement, Journal of Educational Psychology, 107, 558-579.

Martino, L. R. (1994). Peer tutoring classes for young adolescents: A cost-effective strategy. Middle School Journal, 25, 55-58.

Rohrbeck, C. A., Ginsburg-Block, M. D., Fantuzzo, J. W., & Miller, T. R. (2003). Peer-assisted learning interventions with elementary school students: A meta-analytic review. Journal of Educational Psychology, 95, 240-257.

Topping, K. J. (2005). Trends in peer learning. Educational Psychology, 25, 631 –645.

Topping, K. J. (1996). The effectiveness of peer tutoring in further and higher education: A typology and review of the literature. Higher Education, 32, 321-345.

Încearcă testul din Finala Brio Challenge! Timp de două săptămâni, testele sunt disponibile în platformă - secțiunea Contul meu – Încearcă testul din Finala Brio Challenge.