Intervențiile de reducere a mărimii claselor (class-size reduction) implică restructurarea grupurilor de elevi în termen de volum, cu scopul de a eficientiza felul în care sunt înțelese și integrate noile cunoștințe, sunt dezvoltate competențele, sau sunt sprijinite nevoile acestora pentru interacțiuni cu ceilalți.Intervențiile de reducere a mărimii claselor (class-size reduction) implică restructurarea grupurilor de elevi în termen de volum, cu scopul de a eficientiza felul în care sunt înțelese și integrate noile cunoștințe, sunt dezvoltate competențele, sau sunt sprijinite nevoile acestora pentru interacțiuni cu ceilalți.  

Reducerea mărimii claselor pentru a spori performanța academică a elevilor reprezintă o abordare dezbătută și analizată constant în ultimele decenii. O parte din dezbaterile cu privire la eficiența acestei intervenții se datorează confuziilor în ceea ce privește interpretarea rezultatelor cercetărilor, în mod special ca urmare a utilizării unor noțiuni diferite pentru descrierea aceluiași fenomen (i.e., mărimea clasei vs. raportul profesori-elevi).

Mărimea clasei este definită drept numărul elevilor instruiți de un profesor la un anumit moment de timp, iar intervențiile în acest sens vizează de obicei efectul pe care reducerea grupurilor de elevi îl are asupra performanței academice a acestora. 

Pe baza acestei definiții, un număr mai mic de elevi este alocat într-o clasă, cu convingerea că acest lucru ar facilita: 
(a) dezvoltarea unei înțelegeri mai profunde a profesorilor privind nevoile individuale de învățare a elevilor, prin intermediul unor interacțiuni mai apropiate, 
(b) implementarea evaluărilor mai precise și comprehensive și 
(c) confruntarea cu mai puține probleme disciplinare sau abateri de conduită. Aceste fenomene au la bază mecanismele teoretice ale dinamicii grupurilor mici. 

Pe de altă parte, raportul profesori-elevi este considerat deseori un indicator specific al mărimii clasei, reprezentând raportul dintre numărul total al elevilor înscriși într-o unitate de învățământ și numărul profesorilor cu normă întreagă angajați în acea unitate. Cele două noțiuni nu se identifică, studiile incluse în această analiză focalizându-se pe prima accepțiune, de mărime a claselor de elevi. 

Intervențiile de reducere a numărului de elevi au prins amploare, fiind considerate printre cele mai populare strategii educaționale. Acest fapt se datorează avantajelor asociate predării în fața unui grup restrâns de elevi, recunoscute de-a lungul timpului în rândul nu doar al specialiștilor, ci și al factorilor de decizie politică și al părinților. Diferiți autori au raportat că pe măsură ce mărimea unei clase este redusă, profesorii pot adopta strategii de predare mai variate și se pot focaliza mai ușor asupra nevoilor individuale ale elevilor, adaptându-se în funcție de acestea. Mai mult decât atât, alte avantaje includ creșterea calității generale a instruirii, extinderea posibilităților de inovare, reducerea comportamentelor disruptive sau ușurința sporită cu care elevii pot fi implicați în activitățile academice.

Cu toate acestea, există și un curent alternativ de cercetări, care raportează doar creșteri neglijabile în nivelul performanțelor academice ca urmare a reducerii numărului de elevi din clase. Totodată, numeroși autori au pus la îndoială raportul dintre costurile implementării unor astfel de programe și rezultatele obținute de elevi în urma acestor investiții. În acest sens, studiile susțin că impactul este unul moderat spre redus în raport cu costurile foarte mari asociate implementării unei astffel de intervenții. De asemenea, impactul pozitiv al acestei intervenții devine consistent doar atunci când reducerea numărului de elevi este substanțială (i.e., în proporție de 50%, numărul optim fiind de aproximativ 15-20 de elevi/clasă), fiind aproape imposibil de identificat îmbunătățiri în urma reducerilor modeste a numărului de elevi (e.g., de la 35 la 30 de elevi/clasă). Cu alte cuvinte, pentru ca schimbările să poată fi observabile, este necesar ca numărul elevilor să se reducă într-o măsură suficient de mare pentru a permite modificări în abordările și practicile de predare ale profesorilor. De asemenea, un impact sporit asupra performanțelor academice s-a observat mai mult în rândul elevilor de vârste mai mici (decât al elevilor din clasele mai mari), cu performanțe reduse (decât al elevilor cu performanțe bune sau foarte bune) și al celor din grupuri minoritare (decât al elevilor din grupul majoritar). Impactul raportat este de asemenea modest în cadrul claselor în care profesorii nu sunt orientați spre propria dezvoltare profesională continuă și este mai substanțial în rândul claselor unde profesorii sunt orientați spre o dezvoltare continuă a competențelor lor de dascăli. 

Mai multe studii meta-analitice au integrat rezultatele mixte și uneori contradictorii ale cercetărilor asupra eficienței intervențiilor de reducere a numărului de elevi din clasă, oferind clarificări cu privire la impactul real al acestora. Prima meta-analiză realizată în acest sens, deși datează de aproape 30 de ani, a pus sub semnul întrebării eficiența acestor intervenții asupra performanței academice și a dimensiunilor non-academice (e.g., conceptul de sine, implicarea, atitudinea profesorului, climatul școlar, etc). Mărimile medii ale efectului au fost aproape de zero atunci când clasele de elevi au fost reduse de la 40 la 25 de elevi, dar au înregistrat efecte mai mari atunci când clasele s-au redus până la 15 sau mai puțini elevi. Cu toate acestea, impactul mediu poate fi considerat unul neglijabil, reducerea claselor de elevi de la 20 la 15 elevi înregistrând un efect de doar d = .09.

Ulterior, numeroase alte studii au investigat această problematică, unul dintre cele mai notorii și puternice dintre proiectele în acest domeniu fiind Proiectul STAR (Student-Teacher Achievement Ratios). Acesta a cuprins un număr de 6500 de elevi alocați aleatoriu pentru trei ani într-o clasă tradițională (22-26 de elevi) sau respectiv într-una cu o dimensiune redusă (13-17 elevi). Rezultatele au indicat un impact relativ redus al numărului de elevi asupra performanței academice, dar care a crescut odată cu timpul petrecut în clasele de dimensiune mică (d = .14 pentru elevii care au petrecut un singur an și d = .34 pentru cei care au învățat trei ani consecutiv în clasele cu număr redus de elevi). Nu au fost observate diferențe la nivelul motivației sau conceptului de sine al elevilor din cele 2 tipuri de clase. Studiul a raportat de asemenea că efectele pozitive s-au diminuat în timp din momentul reintrării elevilor în sistemul tradițional din punct de vedere al numărului elevilor pe clasă.

Studii mai recente au continuat investigarea impactului pe care reducerea numărului de elevi îl poate avea asupra criteriilor ce țin de performanță. Un studiu longitudinal pe o perioadă de trei ani, realizat asupra a peste 9000 de elevi, a identificat asocieri între descreșterea numărului elevilor din clase și scorurile la testele de cunoștințe. Nu au fost observate efecte semnificative când clasele erau reduse de la 25 la 18 elevi, ci doar atunci când se analizau clase de aproximativ 15 elevi, iar magnitudinea impactului a diferit în funcție de disciplină (i.e., la matematică efectele au fost mai putenice și au fist vizibile mai rapid decât la citire). În mod similar, un alt studiu realizat în rândul a peste 24000 de elevi din școli americane a identificat un efect global de d = .18 pentru creșterea de performanță în domeniul științelor și d = .13 pentru istorie, concluzionând totodată că beneficiile nu depășesc costurile necesare implementării unor astfel de schimbări. Aceste rezultate au fost replicate și consistente atât în culturile occidentale, cât și în țările orientale aflate în curs de dezvoltare (e.g., Thailanda, India, etc).

Unul din motivele asociate cu impactul scăzut al reducerii numărului de elevi constă în tendința profesorilor de a adopta aceleași metode de predare indiferent de numărul elevilor din clasele cu care lucrează, fără a valorifica oportunitatea dată de clasele mai mici, de a adapta desfășurarea orelor în funcție de nevoile individuale ale elevilor. Prin urmare, mulți autori susțin că intervențiile asupra reducerii mărimii claselor devin redundante în absența modificării structurii lecțiilor, a practicilor de predare, sau a interacțiunilor dintre elevi sau profesor și elevi.

În final, John Hattie – unul dintre cei mai influenți autori în domeniul intervențiilor educaționale – atenționează în legătură cu necesitatea raportării mărimii efectului unei intervenții la celelalte intervenții posibile dintr-un anumit context. Astfel, chiar dacă reducerea numărului elevilor din clase aduce beneficii reale în ceea ce privește rezultatele academice (i.e., mărimea efectului este diferită de zero), acestea sunt neglijabile comparativ cu alte intervenții din acest domeniu (e.g., implementarea feedback-ului, strategiilor meta-cognitive, etc.), care în plus sunt deseori mult mai ieftine și mai ușor de implementat. În contextul în care media mărimii efectelor tuturor intervențiilor educaționale este de d = .40, o mărime a efectului de d = .13, cum este cazul intervențiilor care țin de reducerea numărului de elevi în clasă, este mai degrabă redusă și nejustificabilă în raport cu costurile. 

Costurile intervențiilor pentru reducerea mărimii claselor sunt foarte mari, comparativ cu multe alte intervenții alternative. În calcularea acestora, sunt incluse costurile directe (e.g., spații suplimentare pentru desfășurarea orelor, salariile noilor profesori, materiale didactice etc.) și cele indirecte asociate acestei inițiative (e.g., riscul consecințelor negative pe care le pot avea angajările de profesori fără experiență sau calificare, reducerea fondurilor din alte programe școlare pentru implementarea acestei inițiative etc.). Costurile pentru reducerea numărului claselor de elevi cu aproximativ 50% sunt estimate în jurul sumei de 1350 Euro/elev, fără a lua în considerare costurile implicate în crearea unor clase suplimentare (e.g., materiale pentru profesori, chiria pentru sălile de clase în condițiile relocării sau închirierii spațiilor noi, utilități și mentenanță). În total, aceste tipuri de intervenții pot depăși suma de 2000 de euro/elev. De asemenea, pe măsură ce numărul elevilor dintr-o clasă devine mai mic, costurile asociate instruirii fiecărui elev se măresc. Dat fiind faptul că este necesar ca numărul elevilor din clase să se reducă considerabil pentru ca efectele să fie observabile, costurile implicate în aceste intervenții pot fi considerate ca fiind foarte mari. 

Intervenția poate fi considerată ca fiind scalabilă cu dificultate, întrucât presupune costuri suplimentare substanțiale de recrutare (e.g., identificarea și angajarea noilor profesorilor pentru clasele create), de dezvoltare profesională (e.g., training asupra metodelor de predare eficiente în rândul claselor cu număr redus de elevi), sau asociate investițiilor în infrastructură (e.g., crearea unor noi spații de lucru în școli). De asemenea, intervenția presupune un grad relativ mare de particularizare în funcție de caracteristicile fiecărei unități școlare, fiind necesară evaluarea resurselor preexistente și adaptarea programelor în funcție de acestea.

Intervențiile pentru reducerea numărului de elevi pot fi considerate greu de implementat, chiar și în condiții de alocare a resurselor necesare. Acest fapt s-ar putea datora unor aspecte precum: (a) necesitatea restructurării curriculum-ului și a setului de metode de predare pentru a fi adecvat implementat în noile clase, (b) necesitatea reorganizării claselor de elevi (e.g., realocarea elevilor în noile clase cu un număr mai redus, realocarea cadrelor didactice la aceste clase etc.), (c) potențiale dificultăți în alinierea programului cu practicile, reglementările și politicile naționale ale sistemului de învățământ, (d) recrutarea și formarea resurselor umane, care necesită timp, costuri suplimentare și aportul susținut al unor specialiști (e.g., eficiența intervenției este afectată de lipsa de competență și experiență a profesorilor), (e) ajustarea infrastructurii școlilor pentru asigurarea unui mediu adecvat de derulare a noilor forme de organizare a claselor. Acestea reprezintă o parte dintre potențialele obstacole care fac ca intervențiile de reducere a numărului elevilor în clase să fie considerate greu de implementat.

(a)   Deși conceptele de mărimea clasei și raportul profesori-elevi prezintă anumite similarități, intervențiile focalizate pe cea de a doua accepțiune vizează reducerea raportului dintre profesori și elevi pentru a spori oportunitățile de învățare. Acest fenomen este explicat prin desemnarea profesorilor drept „experți” în disciplina predată, frecvența expunerii elevilor la expertiza acestora fiind asociată cu îmbunătățiri progresive în performanțele academice. Spre deosebire de intervențiile care privesc reducerea numărului de elevi, cele bazate pe raportul profesori-elevi nu sunt focalizate la fel de mult asupra dezvoltării relațiilor individualizate între cele două instanțe.

(b)   Mai multe proiecte de cercetare au identificat faptul că cea mai mare eficiență a intervențiilor de reducere a numărului elevilor este observabilă în rândul minorităților etnice și a grupurilor de elevi dezavantajați. Aceste categorii au înregistrat efecte pozitive de două ori mai puternice comparativ cu elevii din familiile povenite din majoritatea etnică a țării în care s-a realizat studiul, sau cu elevii din familii cu statut socio-economic mediu sau înalt. Din punct de vedere practic, aceste intervenții sunt în mod special benefice pentru reducerea distanței dintre performanța elevilor (achievement gap) din grupurile dezavantajate comparativ cu a celor cu statut socio-economic mediu sau înalt – reducerea este masivă, de aproximativ o treime.

(c)   Cel mai costisitor program din SUA de reducere a numărului de elevi a fost implementat în California în 1996, costurile 
depășind un miliard de dolari. Programul a vizat ca toate clasele a III-a din acest stat să fie reduse cu aproximativ 10 elevi. Impactul raportat a fost din păcate modest.

(d)    O analiză sistematică a literaturii publicată în 2018 punctează limitările metodologice ale studiilor realizate cu privire la reducerea numărului elevilor din clase, încurajând cititorii către precauție în interpretarea rezultatelor. De exemplu, din 127 de studii realizate asupra acestei intervenții, 45 au utilizat datele dintr-un singur proiect experimental (i.e., Proiectul STAR). Din restul de 82 de studii, 51 au prezentat un risc prea mare de eroare cauzat de influența altor variabile necontrolate, în timp ce restul fie au raportat rezultatele în mod selectiv, fie au fost afectate de alte tipuri de erori, fie nu au oferit informațiile necesare pentru calcularea mărimii efectului.

(e)    O posibilă alternativă la intervențiile de reducere a mărimii claselor de elevi, cu costuri mai reduse și efecte mai puternice, ar putea fi reprezentată de învățarea în grupuri mici. În cadrul acesteia, profesorul lucrează separat cu câțiva elevi din clasă în funcție de nevoile acestora de învățare (e.g., pentru sprijinul elevilor cu dificultăți, pentru a oferi informații suplimentare elevilor cu rezultate superioare etc.). Chiar dacă și această intervenție prezintă costuri moderate, ea nu impune modificarea structurii formale a claselor de elevi.

Blatchford, P. (2011). Three generations of research on class-size effects. In K. R. Harris, S. Graham, & T. Urdan (Eds.), APA educational psychology handbook: Vol. 2. Individual differences and cultural and contextual factors (pp. 529-554). Washington, DC: American Psychological Association

Ehrenberg, R. G., Brewer, D. J., Gamoran, A., & Willms, J. D. (2001). Class Size and Student Achievement. Psychological Science in the Public Interest, 2, 1–30. doi:10.1111/1529-1006.003

Filges, T., Sonne‐Schmidt, C. S., & Nielsen, B. C. V. (2018). Small class sizes for improving student achievement in primary and secondary schools: A systematic review. Campbell Systematic Reviews, 14, 1–107. doi:10.4073/csr.2018.10

Glass, G. V., & Smith, M. L. (1979). Meta-Analysis of Research on Class Size and Achievement. Educational Evaluation and Policy Analysis, 1, 2–16. doi:10.2307/1164099

Hattie, J. (2005). The paradox of reducing class size and improving learning outcomes. International Journal of Educational Research, 43, 387–425. doi:10.1016/j.ijer.2006.07.002

Hattie, J. (2012). Class Size. In J. Hattie & E. M. Anderman (Eds.), International Guide to Student Achievement (pp. 131-133). New York, NY: Routledge/Taylor & Francis Group.

Jepsen, C., & Rivkin, S. (2009). Class Size Reduction and Student Achievement: The Potential Tradeoff between Teacher Quality and Class Size. The Journal of Human Resources, 44, 223–250. doi:10.3368/jhr.44.1.223.